Eseu, Miklos Emanuela

Revoluţiile paşoptiste ce au avut loc în anul 1848 s-au soldat cu mai multe programe revoluţionare.

Primul program a avut loc în seara de 20 martie 1848, la el au fost prezenţi toti moldo-românii cu exceptia fraţilor Brătieni.

Ideile susţinute în acest program au fost aceleaşi cu cele de la programul lui Dimitrie Filipescu si Nicolae Bălcescu din anul 1840.

Ele au urmărit independenţa ţării, egalitatea tuturor în faţa legii, instituirea unei republici democratice, emanciparea si împroprietărirea ţaranilor prin transformarea lor în schimbul unei rente de bani, în deţinatorii viageri ai loturilor avute în folosinţă la care se mai adaugă de la programul din 20 martie, împroprietărirea tăranului cu despăgubire.

Paşoptiştii din Iaşi au prezentat o petiţie proclamaţie care avea ca scop, combaterea corupţiei, siguranţa persoanei, îmbunătăţirea situaţiei ţaranilor, măsuri pentru încurajarea agriculturii si comerţului, crearea unei bănci naţionale. La vederea acestei petiţii Mihail Sturdza a decis arestarea si trimiterea în exil a principalilor promotori ai acţiunii.

În urma acestui eveniment, Mihail Kogălniceanu refugiat in Bucovina, a redactat un nou program intitulat ,,Dorinţele partidelor naţionale în Moldova,, ce promova idea de egalitate in drepturi civile si politice, garantarea individului şi a domiciliului, libertatea tiparului, învăţământ egal şi gratuit,desfiinţarea rangurilor si privilegiilor,improprietărirea ţăranului prin despăgubire şi altele.

În cadrul acestor programe revoluţionare observăm că sunt dispuse mai multe idei, însă cele mai frecvente sunt cele de egalitate în faţa legii,dar şi împroprietărirea şi emanciparea tăranilor(c ear duce la o mai bună dezvoltare a statului)

În anul 1856 a avut loc Tratatul de pace de la Paris, unde divanurile ad-hoc au hotărât printe altele să ceară unirea Ţării Româneşti cu Moldova într-un singur stat sub numele de România, dar din caza opoziţiei unor state precum Turcia, Austria, Anglia s-a hotărât in Conferinţa de la Paris(1858), păstrarea unor entităţi politice separate, având fiecare domnul şi adunarea sa dar sub denumirea de ,,Principatele unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti,, având ca instituţii commune Curtea de Casaţie si o Comisie Centrală cu sediul la Focşani pentru eliberarea legilor de interes comun.

În anul 1959 unioniştii din Moldova au ales ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza (5 ianuarie) apoi este ales şi al Ţării Româneşti(24 ianuarie). Prin această politică a ,,faptului împlinit,, lucru nerestricţionat în Convenţia de la Paris a fost considerată ca o temelie a statului roman modern. Cu ajutorul lui Napoleon al 3-lea ce a susţinut dubla alegere în faţa opoziţiei Turciei şi Austriei, în cadrul Conferinţei de la Paris din 1-13 aprilie 1959 s-a recunoscut official faptul împlinit de la 24 ianuarie 1959.

Independenţa de stat României a fost ajutată şi grăbită aparent de noua constituţie otomană care a declarat România ca fiind ,,provincie privilegiată,, (21-23 decembrie 1876). Această colaborare cu Rusia în vederea obţinerii independenţei a fost legată de problema sudului Basarabiei restituit Moldovei prin Tratatul de la Paris, ce dorea a fi recuperate de Ţarul Alexandru al 2-lea.

Colaborarea cu Rusia pentru obţinerea independenţei s-a dovedit a fi cu 2 tăişusi, ceea ce a dus la încorporarea Basarabiei in Rusia, restituindu-se ca schimb Dobrogea(cu Delta Dunării) şi insula Şerpilor. În urma unui ,,Război Fulger,, al României contra Bulgariei soldat cu înfrângerea Bulgariei, dorinţa românilor de a le fi restituită Cadrilater a fost împlinită într-un Congres de Pace ţinut la Bucureşti, primul congres de pace din Europa de est, a dus a crearea unui prestigiu României pe plan internaţional.

În data de 1 decembrie 1918, s-a vestit lumii prin Adunarea Naţională de la Alba Iulia că a avut loc Unirea tuturor românilor. Toate acestea având loc sub sceptrul regelui Ferdinand întâi.